LOADING CLOSE

Unde ne sunt brandurile personale?

Unde ne sunt brandurile personale?

Tarile care au reputatia de a fi sarace, fara cultura, inapoiate, periculoase sau corupte vor constata ca orice ar incearca sa realizeze mai departe de imediata lor vecinatate, ele (statele) sau cetatenii lor, se va dovedi a fi foarte dificil in comparatie cu tarile care au fost suficient de virtuoase si au dobandit o reputatie pozitiva. Brandul celor din urma le precede pentru a deschide usi, pentru a crea incredere si respect pe baza perceptiei de calitate, competenta si integritate.” Iata de ce crede  Simon Anholt, teoreticianul si parintele Brandingului de Natiune ca “reputatia unei tari are un impact direct si masurabil asupra felului in care tara interactioneaza cu alte tari, jucand un rol crucial in progresul sau economic, cultural si politic.”            

Un numar mai mare de romani “asumati” care sa fie recunoscuti la nivel mondial drept “branduri” romanesti puternice (adica leaderi care sa inspire, modele pentru publicuri largi, personalitati respectate pe mai multe continente etc) in sport, muzica, stiinta sau chiar politica ar ajuta Romania sa capete o reputatie mai buna si ne-ar ajuta pe noi, “romanii de rand” sa atingem un nivel superior al potentialului “care zace in noi”.

Am cazut cu totii, noi romanii, de acord ca “avem femei foarte frumoase” daca nu chiar cele mai frumoase.

Nu se indoieste nici un roman ca suntem creativi si inventivi ca natie, poate chiar cei mai inventivi si mai creativi.

“Romanul este foarte ospitalier” si nici unul dintre noi, romanii, nu ne indoim de acest lucru.

Si totusi … unde ne sunt “brandurile personale”?

Brandurile puternice, recunoscute la nivel mondial sau regional. Ma refer la brandurile noilor generatii, cele de dupa ’89, cele care au cunoscut libertatea sub mai toate formele.

Romancele sunt frumoase si talentate dar nu este nici o romanca printre manechinele sau printre actritele de top la nivel mondial. “Ceva” le opreste sa ajunga acolo, in primele 3, 5 sau 10.

Castigam premii internationale la olimpiade stiintifice si avem tineri care studiaza in multe universitati de top dar nu sunt romani printre castigatorii si nici macar printre nominalizatii la Nobel sau la alte premii stiintifice.

Daca la categoria creativitate am inceput sa mai “scoatem capul” in lume prin tinerii regizori premiati la cele mai prestigioase festivaluri europene, inventica romaneasca se lasa inca asteptata. Nu mai inventam de mult motoare cu reactie, tratamente revolutionare care salveaza milioane de vieti sau alte tehnologii disruptive desi “romana este a doua limba vorbita in Microsoft”.

“Ospitalitatea” noastra legendara este cu siguranta pe undeva ascunsa de vreme ce atragem mai putini turisti decat bulgarii si ungurii, tari de doua ori mai mici decat Romania.

Ceva ii opreste pe cei mai talentatii dintre noi, pe cei mai buni dintre romani sa devina cei mai buni dintre pamanteni intr-un domeniu sau altul. Dar ce? Care sunt motivele reale pentru care suntem sub-optimali si ne oprim la prima solutie care merge (las’ ca merge si asa)?